I Was at Home but…, un film experimental

Un film german experimental, I Was at Home But…inlantuie ambiante suprarealiste cu personaje care reprezinta metafore ale realului. Punerea in scena realizata de Angela Shanelec beneficiaza de un realism exacerbat si de o umilitate care ii lasa intentiile accesibile. Enigmele parcurg filmul de la inceput pana la sfarsit si fiecare va avea ocazia sa descopere propria sa intelegere cu conditia sa aiba rabdare. Filmul trebuia sa fie lansat pe data de 25 noiembrie 2020, insa lansarea sa a fost amanata.

In timp ce toti cei din anturajul sau il stiau complet disparut, Philipe revine acasa dupa o saptamana, ranit la picior, fara sa ii ofere vreo explicatie mamei sale Astrid. Ajutata de profesorul sau, aceasta cauta sa raspunda la aceste intrebari fara raspuns. Unde a fost fiul sau? Ce a cautat? Este inca traumatizat din cauza mortii premature a tatalui sau?

Tanarul Philipe, in varsta de 13 ani, revine acasa dupa o absenta de mai multe zile, in inima padurii si mama sa Astrid nu intelege ce se petrece cu el, cu lumea sa interioara. Este extrem de ingrijorata pentru copiii sai deoarece si sora lui Philippe pare mereu absenta. Personajele locuiesc impreuna insa nu se cunosc cu adevarat, fiecare ramane o enigma pentru apropiatii sai. 

Acest film incearca sa evoce incapacitatea membrilor aceleiasi familii de a comunica, cei trei membri ai familiei se comporta asemeni unor straini. Secventele misterioase se inlantuie si unii deja incep sa fie dezinteresati de deznondamantul acestui film. Imposibilitatea de a comunica este un concept suficient de universal pentru a atinge un numar suficient de spectatori.

I Was at Home But… este un basm modernist. Societatea este cea care ordona fiecarui individ in parte sa joace un rol, este posibil sa il refuzi si sa ramai tu insuti, chiar si in sanul unui oras, chiar si in sanul unei familii.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?